Copiii sensibili senzorial: înelegerea profilului senzorial sensibil

Copiii sensibili senzorial

Unii copii nu reacționează prin crize sau respingere activă atunci când ceva îi deranjează. Doar se retrag, se încordează, devin agitați sau obosiți. Se spune despre ei că sunt „prea sensibili”. În realitate, au un profil senzorial sensibil, descris clar de cercetătoarea Winnie Dunn.

Acești copii au un prag neurologic scăzut – ceea ce înseamnă că sistemul lor nervos detectează foarte ușor stimulii din mediu (sunete, mirosuri, lumini, atingeri). Însă nu reacționează întotdeauna vizibil. Pot tolera în tăcere, dar cu un cost: epuizare, suprastimulare, anxietate.

De exemplu, un copil sensibil poate deveni neliniștit sau iritat într-o sală de clasă aglomerată, unde se aud multe voci și scârțâituri de scaune. Spre deosebire de copilul evitant senzorial, copilul sensibil nu se retrage automat sau nu evită sistematic stimulii, dar se simte totuși copleșit.

Mai mult, această sensibilitate poate fi și interioară – copiii pot simți prea intens senzațiile din corpul lor (foame, oboseală, nevoia de toaletă) fără a le putea numi sau gestiona. În acest caz spunem conștientizare interoceptivă este cea afectată.

De ce este important să știm toate acestea?

Pentru că, în spatele liniștii sau iritabilității unui copil, poate sta un sistem nervos care lucrează intens.

Nu toți copiii pot cere ajutor. Înțelegerea acestui profil ne ajută să construim medii mai prietenoase, mai blânde, mai adaptate nevoilor lor. Ne ajuta sa fie cu adevărat empatici. Copiii cu sensibilitate senzorială nu au nevoie să fie „întăriți”, ci înțeleși. Nu trebuie „căliți”, ci susținuți cu empatie.

Pentru ei, lumea e deja destul de tare, destul de multă.