„Diagnostic Overshadowing” (umbrirea sau eclipsarea diagnosticului) în autism
Ați auzit vreodată de „Diagnostic Overshadowing” (umbrirea sau eclipsarea diagnosticului) în autism?
Este un fenomen real și periculos, în care simptomele fizice ale unui pacient sunt atribuite greșit condiției psihiatrice sau tulburării de neurodezvoltare - în acest caz, autismului. Practic, eticheta de autism „umbrește” orice altă problemă medicală.
Cercetările recente confirmă un adevăr dureros: multe dintre comportamentele considerate specifice neurodiversității sunt, de fapt, manifestări ale unor probleme medicale netratate.
Agitația continuă, imposibilitatea de a sta locului nu sunt automat semne de ADHD sau hiperkinezie specifică autismului; pot fi reacția sistemului nervos la o intoleranță la histamină (care produce o stare de alertă chimică în corp) sau o carență severă de magneziu, mineralul esențial pentru relaxarea musculară și nervoasă.
Căutarea presiunii pe abdomen (aplecatul peste spătarul canapelei, statul pe burtă pe obiecte dure) nu este automat o nevoie de stimulare proprioceptivă; poate fi o încercare instinctivă de a calma durerea provocată de inflamația intestinală, disbioză (microbiom dezechilibrat) sau balonarea cronică. Copilul își face, practic, compresie pe zona dureroasă.
Râsul necontrolat, nu este automat comportament social inadecvat; poate fi semn ale unei suprapopulări bacteriene sau fungice (ex. Candida), care produce neurotoxine ce afectează direct funcționarea creierului, dând o stare similară cu ebrietatea.
Loviturile repetate cu palmele în podea sau lucruri nu reprezintă automat “stimming”; pot fi semnul unei migrene cronice, sau al unei dureri persistente.
Trezirile nocturne cu țipete nu sunt automat „dereglări de somn specifice autismului”; pot fi manifestări ale unor crize epileptice silențioase, ale neuro inflamației sau crampelor severe.
Țipetele, auto-agresivitatea sau agitația extremă sunt adesea "strigăte de ajutor", nu simptome ale autismului. Pot fi reacții la durere.
De reținut:
Nu orice mișcare repetitivă este un mecanism de coping psihologic. Uneori, astfel de comportamente reprezintă încercări de autoreglare sau reacții la durere . Pot fi dureri cronice, neuro inflamație, probleme gastrointestinale severe, deficiența funcțională de nutrienți, stres oxidativ ș.a.
Dragi părinți, terapeuți, pedagogi și, mai ales, medici, fiți detectivi pentru copiii care nu pot exprima ce suferință sau durere au în cuvinte sau gesturi adecvate.
Nu lăsați diagnosticul de autism să mascheze problemele lor de sănătate. Neurodiversitatea merită o abordare holistică, nu doar psihologică.
Notă:
Exemplele date sunt orientative și au scopul de a încuraja investigația medicală, nu auto diagnosticarea. Colaborați întotdeauna cu medici care înțeleg patologia comorbidă în autism