...faptul că am crezut în el l-a făcut și pe el să creadă…

Un comentariu primit recent de la un părinte mi-a rămas în minte și simt nevoia să împărtășesc cu voi ideea. Mesajul superb din comentariu:
„…faptul că am crezut în el l-a făcut și pe el să creadă.”

Încrederea noastră, a părinților devine, în timp, fundația încrederii copiilor noștri. Naoki Higashida, copil de doar 13 ani spune acest lucru într-un pasaj din cartea "The Reason I Jump" despre care am vorbit în postarea precedentă.

Deși cartea este scrisă pe când era copil, spiritul lui Naoki este de o maturitate extraordinară. El explică, cu o luciditate și o demnitate aparte, de ce privirea noastră plină de încredere este vitală pentru supraviețuirea emoțională a lor, a copiilor:

„Noi, cei care trăim cu autism, v-am ruga să vegheați asupra noastră – ceea ce, în esență, înseamnă: "Vă rugăm să nu renunțați niciodată la noi". Motivul pentru care folosesc expresia "vegheați asupra noastră" este că simpla voastră prezență atentă ne poate face mai puternici.

Judecând doar după reacțiile noastre, vă este dificil să discerneți dacă am înțeles sau nu ceea ce ne spuneți. Și, adesea, ne aflăm în imposibilitatea de a îndeplini o sarcină, indiferent de câte ori ne-ați fi arătat calea. Aceasta este, pur și simplu, natura noastră. Lăsați singuri, nu știm cum să ducem lucrurile la bun sfârșit în maniera în care o faceți voi. Dar, la fel ca oricine altcineva, aspirăm să dăm tot ce avem mai bun. Când simțim că ați renunțat la speranță în ceea ce ne privește, suntem copleșiți de nefericire. Așadar, vă rugăm, continuați să ne fiți alături, până la capăt."

(Naoki Higashida)