Legătura dintre sistemul vestibular și digestiv la copiii cu probleme senzoriale
Foarte mulți copiii cu probleme de integrare senzorială pe plan vestibular se confruntă cu probleme pe plan digestiv. Citind mai mult am aflat și de ce.
Relația dintre sistemul vestibular și cel digestiv a fost observată încă din cercetările inițiale ale A. Jean Ayres, fondatoarea teoriei integrării senzoriale. Această relație a fost ulterior confirmată și explicată prin neuroștiințe moderne, în special prin studiile asupra nervului vag și ale trunchiului cerebral.
Ayres sugerează că există o legătură profundă între sistemul vestibular și reglarea funcțiilor viscerale. Ea a remarcat că stimularea sau disfuncțiile sistemului vestibular (care detectează mișcarea și poziția capului în spațiu) pot duce la: greață sau vărsături, modificări ale tonusului muscular postural, neliniște sau agitație, probleme de reglare a funcțiilor autonome, precum somn, digestie, ritm intestinal.
Iată ce scrie Ayres în cartea sa "Sensory Integration and the Child":
“Anyone who has been motion sick in a car or on a boat knows the close association between the vestibular system and the digestive tract. When there is more vestibular input than the brain can organize, the digestive centers in the brain stem are upset. This stops the movement of food through the digestive tract and gives us feelings of nausea and queasiness. Such a response is normal during or after excessive movement. Not to feel dizzy or sick to the stomach after a great deal of movement may be a sign that the vestibular system is not processing all of the sensations from the inner ears. Children with vestibular disorder also frequently have difficulty in developing bowel and bladder control.”
Neuroștiințele au confirmat aceste ipoteze prin identificarea substratului neuroanatomic: nervul vag și trunchiul cerebral.
Nervul vag este componenta principală a sistemului nervos parasimpatic, implicat în motilitatea și secreția digestivă, răspunsurile la stres, cât și reglarea inflamației intestinale.
Se pare că stimularea vestibulară influențează activitatea acestui nerv, ceea ce explică de ce tulburările vestibulare pot duce la simptome digestive precum constipația, diareea, refluxul sau disconfort abdominal, observate de Ayres.
Ce implicații terapeutice au toate aceste observații și cercetări? Ce terapii ajută?
Stimularea vestibulară pasivă prin terapia de integrare senzorială (precum leagănul, rotația lentă) este folosită pentru a calma copiii cu disfuncții gastrointestinale.
Terapia auditivă, de exemplu, metoda Safe and Sound Protocol (SSP). Are la baza studiul lui dr. Stephen Porges, autorul teoriei polivagale și este un protocol audio special care „antrenează” urechea internă și nervul vag pentru o mai bună procesare senzorială și reglare emoțională.
Stimularea vagală non-invazivă (VNS): există metode de stimulare electrică transcutanată (pe piele) la nivelul urechii (unde nervul vag are terminații). Aceste metode sunt in testare. Metodele sunt non invazive, dar necesită supervizare medicală specializată.
Exerciții de respirație diafragmatică - Respirația lentă și adâncă stimulează nervul vag. Pentru copii mici sau cu dificultăți, se poate face sub formă de joc: suflat în baloane, în pene, în fluiere, „suflători de vânt” imaginare etc.
Masaj vagal, masaj blând pe zona gâtului, a urechii (în spatele pavilionului), masajul feței – ajută la tonifierea vagală. Există tehnici specifice pediatrice.
Activități ritmice și sociale, cântatul, fredonatul stimulează nervul vag prin activarea laringelui. Jocuri de imitat sunete, bătăi de ritm (palme, tobe), dansuri simple ritmate sunt foarte benefice.
Dietă și suport digestiv: flora intestinală sănătoasă influențează nervul vag (prin axa „microbiom – nerv vag – creier”). Uneori se recomandă probiotice, enzime digestive, o dietă echilibrată, de specialiști în nutriție.