Liniștea și discernământul – daruri pentru părinții copiilor speciali

La mulți ani, dragi mămici de copii speciali! Darul nostru pentru voi astăzi este o scurtă reflecție despre liniște și discernământ.

Ca părinte, a naviga într-o realitate atât de complexă precum cea a nevoilor speciale în educație — cu zeci și sute de povești de succes sau de eșec, cu intervenții și terapii de tot felul — devine adesea copleșitor.

Paradoxal, tocmai multitudinea informațiilor, a direcțiilor și a noutăților din domeniu este cea care ne copleșește în ziua de azi. Apare riscul împrăștierii în zeci de direcții. Apare presiunea de a compara. Apare stresul de a fi judecat și comparat cu alții. Apare riscul de a face din eșecul altuia propria frică. Apare, de asemenea, tentația de a transforma succesul altuia într-o iluzie sau o fantasmagorie fără legătură cu realitatea proprie.

Un filosof antic folosea o metaforă superbă pentru a ne învăța cum să filtrăm avalanșa de informații: ne îndemna să fim asemenea albinelor.

Într-un câmp imens, albina nu adună la întâmplare tot ce găsește. Ea selectează atent doar ceea ce i se potrivește, pentru ca mai apoi să transforme totul în ceva menit să hrănească exclusiv propriul cuib sau stup.

Liniștea apare atunci când încetăm să ne lăsăm pradă panicii sau fanteziilor, când încetăm să mai trăim în comparații nesfârșite ale unor realități atât de diverse și complexe. Liniștea vine când reușim să observăm cu adevărat ce are nevoie propriul copil. Vine atunci când realizăm că azi e mai bine decât ieri și decât alaltăieri. Liniștea se instalează când reușim să adunăm și să aplicăm, cu calm și luciditate, doar ceea ce se aliniază cu realitatea, resursele și ritmul propriei noastre povești.