Profiluri senzoriale la copii: Sensory Seeking, Avoiding, Sensitive și Hyporesponsive

Ca părinte al unui copil cu nevoi senzoriale intense, am văzut de-a lungul timpului cum uni terapeuți aleg să transforme nevoile senzoriale ale copilului în "recompense". Adică: "potrivește cartonașele, apoi îți dau cutia senzorială cu pietricele sau mingea senzorială". Am folosit la rândul meu acest tip de abordare, dar am simțit foarte repede că nu e abordarea potrivită. Nu a dus decât la frustrare și la un dezinteres și mai mare al copilului față de activitățile pe care i le propuneam.

Apoi am găsit confirmarea exactă a acestei intuiții în cuvintele lui Winnie Dunn, autoarea modelului "Sensory Profile", care spune:

"Aveți grijă să nu faceți greșeala de a observa ce anume îi place copilului în legătură cu stimulii senzoriali și de a folosi asta ca recompensă. De exemplu, nu îi spuneți copilului că, dacă îndeplinește o sarcină, atunci va primi ceea ce își dorește senzorial. Acest model teoretic al procesării senzoriale sugerează că acel compartiment arată de fapt o nevoie, care trebuie oferită mai întâi pentru a facilita performanța, nu după aceea, ca răsplată. Copiii care se leagănă sau se foiesc în scaune au nevoie de stimulare vestibulară; nu le cereți să stea nemișcați pentru a termina o activitate și a "câștiga" pauza. Ei au nevoie să se miște ca parte din procesul de pregătire pentru învățare."

Am înțeles exact că pentru copilul meu stimulii senzoriali nu sunt răsfățuri. Sunt moduri prin care corpul lui își reglează interiorul ca să poată sta conectat cu noi, ca sa poată fi prezent. Nevoile senzoriale nu sunt monedă de schimb. Sunt cheia spre echilibru.