Profilurile senzoriale ale lui W. Dunn - un instrument de înțelegere a lumii senzoriale a copiilor speciali
Cercetătoarea W. Dunn propune patru profiluri senzoriale în funcție de două criterii: nivelul pragului neurologic (care poate fi scăzut sau ridicat) și tipul de comportament adoptat de copil (activ sau pasiv).
Profilul căutătorului (Seeker) – caută stimuli, are praguri neurologice înalte (sesizează mai greu stimulii) și are comportament activ.
Profilul evitantului (Avoider) – evită stimuli, are prag senzorial scăzut, are răspunsuri comportamentale rapide și intense.
Profilul sensibilului (Sensor) – observă rapid detalii senzoriale, deci prag senzorial scăzut, dar fără a se manifesta neapărat comportamental.
Profilul spectatorului (Bystander)– pare „neatent”, dar, de fapt, are praguri senzoriale înalte și comportament pasiv.
Fiecare copil, de fapt, fiecare om are propriul pattern de procesare senzorială în raport cu diverși stimuli. Cei mai mulți oameni au un profil moderat, nu se afla la extreme. Copiii vulnerabili (cf. W. Dunn) sunt cel mai adesea predispuși să aibă profiluri senzoriale cu manifestări extreme, într-una din cele patru direcții.
Profilul senzorial se poate modifica în timp sau în funcție de context, dezvoltare, stres, boală, etc.
Profilul senzorial poate fi influențat de:
contextul emoțional (oboseală, frustrare, anxietate)
contextul social (prezența altor persoane, locuri necunoscute)
mediul fizic (zgomot, lumină, texturi, spațiu).
Conform cercetătoarei W. Dunn, profilul senzorial mixt este norma, nu excepția, iar contextul, mediul, și starea emoțională pot influența ce profil iese în față. Cele mai multe persoane (inclusiv copiii) au un profil senzorial mixt, dar tind să prezinte o predominanță a unuia dintre cele patru tipare
Astfel, un copil poate fi predominant un căutător pe unii stimuli, de exemplu, la nivel oral sau tactil (atinge tot, roade tot, gustă orice), dar poate fi un evitant sau sensibil pe alți stimuli, de exemplu pe stimuli auditivi (evită sunetele puternice și se simte copleșit în medii zgomotoase). De asemenea, un copil poate fi căutător pe unii stimuli tactili (caută să atingă cu degetele diverse paternuri și materiale) dar sensibili pe alții (nu suportă anumite texturi ale hainelor pe piele).
Scopul evaluării profilului este sprijinul adaptativ, nu atingerea unui ideal de comportament. Folosim aceste profiluri pentru a înțelege lumea senzoriala a copiilor noștri speciali și pentru a adapta mediul, cerințele și a construi un sprijin real, personalizat în învățare. Atunci când înțelegem ce simte copilul nostru, putem răspunde cu blândețe și claritate, putem să îl ajutăm să înflorească în ritmul său și de la nivelul la care se află.